Te-aş picta în toate culorile. Mi-a spus mama că o prietenă adevarată este una la o mie şi ca voi avea multe cunoştinţe de-a lungul vieţii care se vor perinda prin trăirile mele, experienţe, gânduri şi momente, dar că vor pleca la un anumit moment, voit sau nevoit, îndemnate să plece sau pentru că aşa consideră ele.
Mi-am găsit în sfârşit piesa lipsă pentru a-mi completa sufletul şi sper să nu ma părăsească niciodată, în vreun moment, deoarece n-a făcut-o până acum. Nu, nu sper. Ştiu sigur că n-o va face.
Mi-a fost mamă – în lipsa mamei, tată, in lipsa unei mustrări aprige şi tăioase, soră atunci când ne certam din cauza banalităţilor şi a rutinei, iubit atunci când aveam discuţii în contradictoriu, frate – atunci când mă apăra cu preţul propriilor prejudecăţi în faţa altora.
Ea este foarte colorată, chiar dacă de multe ori se vede neagră mată, dacă aş putea aş colora-o şi mai mult pentru că ea reprezintă pentru mine orice anotimp. Dacă s-ar vedea prin ochii mei şi-ar schimba părerea negativă şi pesimistă pe care o are uneori despre ea, suntem fete şi mereu vom fi complexate de ceva ce credem că nu este în regulă la noi.
Ea este perfectă. Este frumoasă, ma linişteşte cu căldura ochilor ei albaştrii-verzui, ma amuză atunci când sunt tristă cu spiritul ei înnăscut de a face haz de necaz, mă încurajează pe mine aşa cum s-ar încuraja pe ea, ma susţine necondiţionat şi nu mă lasă niciodată să fac prostii…singură!!
Este spontană ca şi mine şi chiar dacă este mai retrasă din fire, atunci când îi propun să facem o nebunie împreună, o escapadă pe balcon şi să ne batem cu zăpadă, ea nu refuză. Ajunse pe balcon după multe alunecuşuri de pe fereasta garsonierei, se uită la mine întrebător cu ochii lucindu-i si mă întreabă nevinovat şi cu rapiditate, fără a mai sufla:,, Acum facem un om de zăpadă?”. E minunată, amuzantă, spontană, veselă, impunătoare, orgolioasă, încăpăţânată, calculată şi se dedică oricărui lucru pe care-l face.
Atunci când ai o asemenea persoană lângă tine, este imposibil să nu simţi măcar 2% din trăirile de neînteles ale sale. Întotdeauna mă regăsesc în ea şi urăsc într-un fel lucrul ăsta pentru că ştiu cât de greu mi-a fost şi mie să trec prin aşa ceva. Nu de puţine ori am adormit cu lacrimi în ochi sau pe obraji pentru că ştiu cât de greu îi este să treacă peste anumite prejudecăţi. De multe ori tăceam şi o ascultam, mă lăsă fără cuvinte, pentru că simţeam cât de greu îi este. Trecusem prin asta. Simţisem asta, mă tăvălisem pe jos de durere şi eram ţintuită acolo de dor, suferinţe, idei halucinante, însă mă ridicasem. Eram pe doua picioare şi din nou pregătită de luptă. Acum era diferit, pentru că ea mă avea pe mine şi eu o aveam pe ea. Avem 4 mâini să ne descurcăm, 4 picioare să nu ne lăsăm doborâte, 4 ochi să vedem lumea din diferite puncte de vedere.
Nu te voi lăsa niciodată să pleci de lângă mine. Eşti prietena pe care şi-ar dori-o oricine şi pe care am aşteptat-o 19 ani. Datorită ţie am mai câşstigat o familie.